Memoria cărturarului-erou Ion Grămadă, păstrată de Consiliul Județean Suceava
Eroii nu sunt uitați de autoritățile județului Suceava! Pe 27 august, când este comemorat cărturarul bucovinean Ion Grămadă, în semn de recunoștință, Niculae Barbă- vicepreședintele Consiliului Județean Suceava a depus jerbe de flori la mormântul din Cimitirul Eroilor de la Suceava și la bustul de la Stroiești.
Pasionat de istoria românilor și preocupat de soarta Bucovinei
Născut pe 3 ianuarie 1886 la Zaharești (comuna Stroiești), într-o familie de țărani, Ion Grămadă și-a început studiile în satul natal și le-a continuat la Suceava, Cernăuți și Viena, unde și-a luat doctoratul în istorie. Scriitor, istoric și publicist, el a fost pasionat de istoria românilor și de literatură, preocupat de soarta Bucovinei și de drepturile românilor, cu un patriotism dus până la jertfa supremă.
Încă de când era elev, scrierile sale au apărut în publicații de referință, fiind și fondatorul gazetei “Deșteptarea”, apărută la Cernăuți în anul 1907. Va fi apoi redactor la publicațiile “Românul” și “Viața nouă”.
Ion Grămadă s-a înrolat voluntar în Armata Română și a cerut să lupte în linia întâi, preluând comanda unui pluton de vânători de munte, în primul război mondial. A căzut eroic la 27 august 1917, la Cireșoaia (județul Bacău), în timpul unei ofensive a trupelor române pentru recuperarea de teritorii cotropite. Avea doar 31 de ani.
„Atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-ai făcut altora”
Activitatea literară a lui Ion Grămadă a fost prolifică. Nuvelele și schițele sale au apărut în numeroase reviste: “Junimea literară”, “Luceafărul”, “Viața românească”, “Tribuna” etc. Altfel spus, a publicat numeroase nuvele, schițe istorice și comentarii politice în presa timpului. Implicat, ca redactor și comentator, în problemele politice legate de soarta Bucovinei, Ion Grămadă a susținut punctul de vedere național privitor la drepturile legitime ale românilor. Principalele lui scrieri sunt “Din Bucovina de altădată”- schițe istorice (1911), Anteil der Rumänen an der Belagerung Wiens – teză de doctorat, nepublicată, “Scrieri literare” – Institutul de Arte Grafice și Editură „Glasul Bucovinei” (1924), “Reflexiuni la habsburgii și românii” (1909), “Mihai Eminescu. Contribuții la studiul vieții și operei sale” (1914), Societatea academică socială literară „România Jună” din Viena: 1871-1911, monografie istorică (1912).
Crezul lui de viață poate fi sintetizat după maxima: „Atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-ai făcut altora. Încolo, totul e praf şi cenuşă pe care le spulberă vântul”.