Ouăle roșii – simbolismul Sărbătorilor Pascale
În tradiţia românească dedicată Sărbătorilor Pascale, unul din elementele centrale îl ocupă oul, care este vopsit în roşu dar şi în alte culori. În Duminica Paștelui, ouăle roșii se ciocnesc după rostirea cuvintelor „Hristos a înviat” – „Adevărat a înviat”. BucowinaPlus prezintă, pe scurt, simbolistica acestui obicei.
Învierea Domnului vestită prin spargerea oului roșu
Oul roşu a devenit simbol al creaţiei şi învierii, prin exemplul Mântuitorului Iisus Hristos, culoarea roşie însemnând sângele Domnului, curs de pe crucea răstignirii. Legenda spune că Maria Magdalena s-ar fi înfăţişat împăratului Tiberiu cu un ou roşu şi i-ar fi spus acestuia „Hristos a înviat !“ – conform unor specialişti, acesta este şi motivul introducerii ouălor roşii în tradiţia sărbătorii Paştelui.
Altă variantă ar fi că obiceiul oului roşu a fost asimilat de către Biserică, fiindu-i dedicat chiar o rânduială specială la slujba din Duminica Paştelui, când este citită rugăciunea de binecuvântare a ouălor şi a brânzei.
Pe de altă parte, ciocnitul ouălor simbolizează sacrificiul lui Hristos, la noi existând tradiţia ca după Înviere, persoana mai în vârstă să ciocnească oul celuilalt în timp ce rosteşte “Hristos a înviat”, iar celălalt răspunde “Adevărat a înviat”. Obiceiurile populare pornesc de la credinţa că oul roşu de Paşte are puteri miraculoase, vindecătoare, semnificând totodată şi frumuseţe, putere şi spor. De aici şi obiceiul din Bucovina ca în dimineaţa Paştelui, oamenii să-şi spele faţa cu apă în care se pune un ou roşu, în speranţa că până la Paştele următor vor avea parte de frumuseţe şi sănătate. La sate există şi tradiţia de a păstra cojile de la ouăle roşii, pentru a fi îngropate în terenurile agricole, pentru ca pământul să fie roditor.
Diverse tehnici de încondeiere a ouălor
În ceea ce privește încondeierea ouălor, întâlnim tehnici variate, fie că sunt folosite ouă fierte sau ouă golite de conţinut, ouă din lemn sau alte materiale. Există ouă vopsite în relief în zona Putnei, ouă împodobite cu mărgele în cea mai mare parte din Bucovina, ouă încondeiate din lemn în Moldova sau chiar ouă confecţionate din lut şi decorate în Harghita. De asemenea, există şi o semnificaţie a liniilor şi figurilor prezente pe oul încondeiat: spirala înseamnă eternitate, linia verticală simbolizează viaţa, iar cea orizontală – moartea sau dreptunghiul – care ar semnifica gândirea şi cunoaşterea.
Pentru încondeierea ouălor de Paşte se foloseşte o mică bucată de lemn cu un vârf metalic în capăt – numit chişiţă, iar ca tehnică de matriţare există diferite tehnologii, unele având la bază ceara. În unele zone s-a păstrat tradiţia colorării ouălor cu vopsele vegetale, obţinute din plante precum măceş – roşul, frunze de nuc – verde, ceapă sau mălin – galben. Totuși, majoritatea artiştilor în încondeiere folosesc vopsele sintetice.
Există şi denumiri distincte în funcţie de felul în care este decorat oul, în diferite zone ale României: ouăle într-o singură culoare sunt numite „merişoare” în Bucovina, iar cele monocrome cu ornamente sunt numite – generic – încondeiate. Ouăle în mai multe culori cu ornamente se numesc „muncite”, „necăjite” ori „închistrite”.
Legendele fac parte din frumusețea obiceiului
Datina de a colora și încondeia ouăle vine din vremuri demult apuse, dar prezintă interes pentru publicul larg. Legendele prin viu grai are legătură directă cu aceste obiceiuri, după cum spune pr.dr. Ilie Rusu : “Unii creştini cred că ouăle roşii perpetuează tradiţia ouălor albe înroşite printr-o minune săvârşită, pe taraba unei precupeţe, care n-a crezut în Învierea Domnului. La vestea adusă de apostoli, ea a răspuns: „Cum nu sunt aceste ouă roşii, aşa n-a înviat Hristos!”, iar ouăle sale s-au înroşit îndată în coş. Altă legendă spune că, pe când Simion mergea la câmp, având în traistă o pâine şi câteva ouă albe, l-a ajuns Hristos, ducându-și crucea în spate. Simion a luat-o şi i-a dus-o până la ogorul lui, unde i-a dat-o iar Mântuitorului. Mai pe urmă, aşezându-se să mănânce, a găsit pâinea şi ouăle albe devenite ouă roşii. Se spune că de atunci a început înroşirea ouălor. Spun alţii că ouăle s-au înroşit după Înviere, când Hristos a blagoslovit găinile. În altă legendă se spune că cei răi, alungând pe Hristos, au început a arunca în urma lui pietricele mărunte, care îndată se prefăceau în ouă de diferite culori. Unii au început să le adune şi astfel Hristos a scăpat. În sfârşit, ouăle roşii perpetuează amintirea acelor ouă ale unei copile care, aflând de Învierea Domnului, a plecat să vestească pe maică-sa. Pe drum s-a întâlnit cu nişte evrei, care auzind-o, n-au crezut, ci au spus: „atunci va învia Hristos când aceste ouă se vor înroşi!” Şi ouăle s-au înroşit imediat”.
Dincolo de aceste legende rămâne sărbătoarea Paștelui, una cu profunde rezonanțe umane. Iar oul roșu este unul dintre punctele centrale ale acestei sărbători.
“Paștele în Bucovina 2022”, un bun prilej pentru a descoperi spiritualitatea acestor meleaguri
Fuzzy
Legendele despre aceasta nu lipsesc – precum cea legata de Maica domnului, referitoare la acel ou care ar fi fost vopsit de catre ea in culoarea rosie inainte de a-l oferi ca dar unui imparat roman intrigat de miracol. Indiferent de adevar, aceasta legenda alimenteaza magia obiceiului si magia oualor colorate pentru daruri, dupa cum se intampla si in multe alte culturi. Acestea sunt handmade-urile care exprima dragostea si trasaturile culturii romanesti si de aceea trebuie prezervate si transmise mai departe.